Nati Vozian's Blog

Atunci când am început să îmi construiesc viața în altă țară, una din provocările pe care am avut să le trec a fost demitizarea și spargerea stereotipurilor despre moldoveni.  Întrebările incomode și etichetele primite la adresa țării mele, deseori erau mai mult decât jenante, erau supărătoare. Și eu și alți mulți conaționali , prin acțiunile, creativitatea, responsabilitatea noastră am încercat să aducem partea luminoasa și frumoasa a Moldovei.

Eforturile noastre singulare, au fost deseori subminate de noutățile, acțiunile și scandalurile din țara noastră.

Ultimul buchet pe care l-au admirat cei din afara Moldovei a fost unul de-a dreptul fascinant. Scandalul cu minorele care făceau videochat, criza politică și trandafirul de la Moldova – promovarea inedită a tursimului, printr-o prezentare nefashion a lenjeriei intime.

O simplă poză a făcut cât zece acțiuni, organizate de Nata Albot, Alex Gutsaga și Tamara Schiopu.

Mulți prieteni de peste hotare mi-au scris și m-au întrebat fie mai ironic, fie mai direct : ”Oare promovarea turismului în Moldova arată așa?”

Eu nu sunt expert in promovarea turismului, dar conștiința mea de cetățean și de om care încă mai ține la Moldova, îmi spune că există alte căi de a atrage oamenii de a vizita țara noastră.

Am participat la consultarea Strategiei de dezvoltare a turismului „ Turism 2020”. Un document de altfel ce prevede multeMoldova-Mingir acțiuni și activități destoinice și frumoase, nemaivorbind de suportul diasporei la dezvoltarea acestuia.

Fără a subestima potențialul și meritului diasporei, doresc să spun că o mare parte din turiștii ce vizitează Republica Moldova, sunt prietenii, rudele , colegii moldovenilor plecați și stabiliți peste hotare.

Membrii familiei mele, aflați în toată lumea, au contribuit direct la promovarea turismului în Moldova – invitând, cazând și oferind cea mai bună ospitalitate celor 30 de oaspeți din Italia, Germania, Canada, Spania, Rusia, România.

Până acum ospitalitatea și tradiția moldovenească au fost oferite nu de organizații, Guvern sau agenții turistice, ci de oameni simpli. Pe partea de mister,  prin ultimele acțiuni publice, inclusiv prin apariția secretarei și fiicei fostului șef al Agenției Turismului pe materialele de promovare a turismului, se proiectează o imagine națională contradictorie,  coruptă și deloc atrăgătoare.

***

Turismul depinde direct de imaginea țării, iar imaginea țării este rezultatul acțiunilor acesteia.

Ce ar motiva astăzi un turist care poate să aleagă între 194 de țări din lume, să vină într-o țără în care bugetul unei călătorii este echivalent cu un sejur de o săptămână la Roma, un stat în care instabilitatea politică este la ordinea de zi, iar minorile fie fac videochat in cafenele, fie aleg să defileze îmbrăcate sumar pentru binele promovării turismului?!

Buze țuguiate , sâni fermi, talie îngustă, fesieri bine conturați, abdomen plat, picioare lungi, păr aranjat, urechi frumoase …

Din orice unghi nu te-ai uita, Barbie întotdeauna zâmbitoare și perfect sculptată din plastic, este mai mult decât adorabilă. Este întruchiparea modernă a aspirațiilor feminine a milioane de fetițe și a  viselor lascive și fanteziilor băieților.

”Salut, păpușă,  estas bonita!”

Urmând tendințele mondiale ale frumuseții, am plasmuit din acid hialoronic, silicoane și botox un icon al frumuseții, care de pe ecranele TV, din paginele de revistă, de la radio și de pe scene, într-un apel continuu precum versurile divelor autohtone, ne invața cum e să fii femeie de milioane.

Mai mult la propriu decât la figurat, femeile de milioane ( doar in Marea Britanie industria operațiilor cosmetice valorează înr-BARBIE-REAL-WOMAN-600x275 jur de 3,6 miliarde de lire sterline, conform BBC, cea mai solicitată procedură fiind mărirea sânilor) crează modele de urmat pentru tânăra generația.  Șocant de aedvărat, dar peste 236,000 de operații plastice au fost realizate în SUA pentru paciente cu vârstă cuprinsă între 13 și 19 ani. Iar dacă acum câțiva zeci de ani, la întrebarea : Cine e cea mai frumoasă femeie? fetițele nu ezitau să spună mama, astăzi, răspunsurile sunt atât de departe de modelul uman, cald și firesc, încât sociologii și psihologii  atestă  mii de cazuri la adolescentele ce sufere de criză de  identitate, încredere și autoapreciere scăzută.

Tranformarea femeilor în păpuși, mai nou, ar putea fi rețeta de succes pentru salvarea unei căsnicii ( nemaivorbind de carieră!), care este pe cale de a se destrămă. Știți și voi, frumusețea nu e veșnică, dar odată plastificată poate dura mai mult în timp , deși aceasta transformare niciodată nu va garanta justificarea onorariului și iubirea până la adânci bătrânețe.

Replica din filmul ”Cuscrii” e o parafrazare modernă a vechii de când lume zicale satul arde , iar baba se piaptănă : ” Acum te-a gasit si pe tine cu silicoanele astea, stai putin să vedem cum să ne înțelegem cu nunta”.   O fi o pereche de silicoane salvarea unei căsnicii? Probabil, iar pentru fericirea copilului  și a mariajului, ce nu fac părinții. De la tată-l socru mic – 10,000 de Euro pentru …

Adusă la un comic apraope absurd, situația din filmul Cuscrii descrie schimbare la față și la trup, dar mai ales la mentalitate a ceea ce noi, românii, odată numeam feminitate, frumusețe și naturalețe.

Gone with the plastic, ar spune unii.

Într-un program de leadership pentru fete tinere realizat 3 ani consecutiv, participantele au selectat din multitudinea de femei din politică, femei de afaceri, activiste civice, dive din show biz și prezentatoare TV pentru postura de Ambasadoare a Leadershipului Feminin.

Anul acesta Barbie va implini frumoasa si onorabila vârstă 56 de ani. Compania Mattel cea, care a lansat-o și promovat-o , habar nu avea că Barbie in timp va deveni mai mult decât cea mai iubită și bine vândută papușă la nivel global. Ea a devenit intre timp un idol al perfecțiunii pentru fete și un stardard de frumusețe pentru băieți.

La multi ani, dragă Barbie! Tinerețe făță bătrânețe, sa iubești și să fii iubită, ca orice femeie!

Tot ce sunt astăzi, tot ce am invățat, tot ce simt, tot ce gândesc își datorez ție, suflet de femeie.

În drumul spre cine și ce sunt astăzi, am întâlnit sulftele de toate culorile, intensitățile și formele. Unele mai obtuze și mai womangri, altele mai aurii și rotunde, altele mai deschise și mai pasionale, altele mai aeriene și mai jucăușe. Am  cunoscut suflete care mi-au deschis darurile curajului, feminității și dragostei, am discutat cu femei pe care le-am descoperit de la primul cuvânt, am întâlnit destine feminine de la care am aflat tainele cunoașterii de la la prima lecție, am trăit momente alături de femei pe care le-am admirat la primul gest și am crescut impreunăc cu femei pe care le-am respectat de la prima acțiune.

5 suflete, 5 destine, 5 femei care au crescut un copac de suflet, care au crezut într-un puiet că într-o zi va deveni un copac, cu rădăcini adânc înfipte în pământul rodnic , cu crengi mlădioase ce tind spre soare și cu frunze verzi, pline de sevă și viață.

Corina Roman – model de profesionalism. Prima mea profesoară de management, prima șefă, primul tutore. Am înțătat cum teoria devine practică, importanța valorilor umane și a respectului în administrarea oricărei afaceri, despre codul moral al consultantului și despre prietenie dincolo  de limitele companiei, despre integritate și empatie, despre corectitudine și raționament.

Veronica Arpintin – model de patriotism. Am învățat cum să îți iubești cu adevărat poporul, cum să te mândrești de propria naționalitate, cum să promovezi valorile naționale și ale familiei, cum să îți iubești pământul care ți-a dat o identitate etnică și culturală, cum să nu uiți de unde vii, încotro mergi și unde vrei să ajungi.

Angela Stafii – model de spirtualitate. Am învațat să înțeleg ce este cu adevărat viață, să descoper multitudinea de culori a sufletului, să accept, să primesc darurile dragostei, să mă bucur, să zbor, să cred, să sper și să cresc mult mult.

Excelența sa, Ingrid Tersman – model de lider. Am învățat că orice vis are dreptul la existență și la realizare, că încrederea și șansa de a schimba merită a fi valorificate, am aflat cum e să creezi, realizezi și să trăiești o schimbare, cum e să inspiri.

Mama – model de familistă. Am învățat că la început a fost familia, dragostea necondiționată și căldură. Căminul familiei arde atât timp cât femeia ține scânteia aprinsă. Ea este cea care face ca locul”acasă ”să căpete nuanțe de cea mai scumpă, caldă și frumoasă destinație  din lume.

Tot ce sunt astăzi, tot ce am invățat, tot ce simt, tot ce gândesc le datorez celor 5 suflete, destine și modele de a fi femeie.

Daca te-ai întâlni pe tine însuți/însăți într-o bună zi crezi că te-ai iubi?

Vrem să fim iubiți de cei din jur, vrem să fim adorați, vrem să fim plăcuți, vrem să fim recunoscuți și apreciați….

Și pentru aceasta imbrăcăm culori de camelion, ne punem straie de împărat, ne scriem discursuri de lideri și cumpăram importanța la greu…

La început a fost dorința, dupa care a urmat iluzia, după care a venit și minciuna…

Te trezești dimineața,  stând în fața  zilei pe care urmează sa o traiești și începi să plasmuiești din tine ce îți dorești să fii ( și nu ce ești cu adevărat) , făcând mii de planuri cum să-și realizezi dorințele inspirate din vieți străine,  creind iluziii și darklight

fabricând minciuni…

***

În reflecția sufletului celor din jur, se vedeau doar aparențe, frânturi din alte vieți și dorințe. Lumina era umbrită de o mască, pe care ți-ai făcut-o din frici, umbre și regrete. Mască pe zi ce trecea, se contopea și mai mult cu lumina ta,  devenind un tot întreg.

Noapte când rămâneai fața în față cu tine vroiai să te întorci la tine însuți, încercând într-un pahar de vin să îți îneci masca și să gasești esența eului la fundul pocalului. Tot ce găseai erau mai multe întrebări decât răspunsuri…

Ai încercat să schimbi sute de măști, să reinventezi iluziile și să creezi noi vise, dar tot ce reușeai era să continui să joci într-un spectacol al vieții, regizat de tine, în care le dădeai oamenilor roluri de naivi, sărăci cu duhul, proști, bogați, răsfațați, norocoși…

***

Stăteai cu masca în mânâ în fața oglinzii și chipul care te privea de acolo era unul străin… Lumina care a fost aprinsă odată  în tine abia de mai pâlpâia, iar întunicimea fricii stăpânea privirea cu o autoritate și aroganță de neom…

Dacă te-ai întâlni vreodată în întuneric ce i-ai spune luminei?

P.S.  Unul din spectatorii filmului Leviatan, dupa vizionarea , i-a scris regizorului : Vă mulțumesc. În mine a murit ceva. Sunt un alt om.  Frica a dispărut…

– Ce-ți dorești de ziua Îndrăgostiților?

– Nimic, a raspuns ea la cealălalt căpat al telefonului…

Nu știu dacă un parfum, o geantă, o cutie de bomboane, un voiaj la Paris, au fost vreodată cadouri pentru a marca, sărbători, fortifica, reinvia sau prelungi dragostea. Dragostea nu se măsoară în ceasuri și blănuri dăruite, în invitații la restaurant și bijuterii.  Dragostei nu are preț, brand, nu pot fi scoasă la reduceri sau dată înapoi.

Adevaratele daruri ale dragostei se simt, sa traiesc in doi, se unesc.lotus love

Ce-ar fi daca i-ai darui o zi intreaga din viața ta ocupată doar ei sau lui?

Ce-ar fi daca ati sta pe vârf de munte și v-ați bucura de darurile naturii și de razele soarelui?

Ce-ar fi daca v-ați da cele mai lungi, tandre și dulci îmbrățișări?

Ce-ar fi daca v-ați darui grijă, sinceritate și fericire?

– Dragostea este ea însăsi cel mai frumos dar pe care l-am primit de la tine și pe care îl port în suflet, chip și trup.

Dragostea nu este un brand.

Daruiți dragoste în fiecare zi, sărbătoriți bucuria de a fi unul alături de altul în fiecare clipă, savurați fericirea  în fiecare gest, amintire sau vis.

Dragostea e cel mai mare dar…

***

De Ziua Îndrăgostiților vânzările la nivel global au bătut un nou record mondial. Consumerismul “ numit de unii dragoste”  a atins mai mult decat un prag sensibil de material – 18,5 miliarde dolari.

***

Cât valorează dragostea ta?

Nimic mai mult decât un sărut, o îmbrațișare, un mic dejun  și o viața de noi, doi….

Nu mai știu ce la vârstă am auzit prima oara acest cuvânt, dar memoria mea îmi șoptește că prima intâlnire cu ea a fost în cărțile cu prinți, prințese, zmei și vrăjitoare.  „Și au trăit fericiți până la adânci bătrânețe.”

Copil fiind fericirea pentru mine nu era deâct un cuvânt, frumos, romantic, magic, un sens ce era greu de atins, venit din alte timpuri şi de pe alte culmi.

În goana spre aparențe, înflacărată de febra teribilismului adolescentin, fericirea  trecea pe lângă întrebările mele existențialiste ca un tren de mare viteza, lasând în urmă doar aventuri amoroase, romane și zvâcniri de amintiri ale vietii fără de griji si preocupări.

În cultura noastra, niciodata nu am auzit sa fie cineva intrebat: Eşti fericit? Și de aici, relizez ca noi, niciodată obiectiv şitree of happiness franc, nu am avut si nu avem cultul de a trai fericirea in sine. Prinsi in mrejele rutinei, fugind pe poteci ale consumerismului exagerat, construind proiecte și atingand obiective, am uitat de ceea ce inconştient fiecare din noi caută.Oricât de mult nu am fi progresat, sensul sufletului este de a fi fericit.

Prima oara ai fost tu, cel  care m-a intrebat daca sunt fericită. Am rămas surprinsă, până atunci toți mă întrebau dacă sunt bine, ce am mâcat, ce fac, ce planuri am, unde am fost şi încotro mă îndrept.

Și atunci când ţi-am răspuns, am început să o simt conturată, vie, profundă, colorată în sufletul meu. Am început să o înțeleg și să o trăiesc clipă cu clipă, emoție cu emoție, experiență cu experiență.

Fericirea mea și a ta poate avea orice formă vrem noi, orice intensitate, orice constelație, emotie, strălucire, vis sau trăire.

***

Pentru unii fericirea ia conturul avuției și grandomaniei, pentru alții urcarea muntelui profesional, în timp ce pentru ceilalți înseamnă echilibrul, pace sufletească, armonie cu natura și cei din jur. Fiecare își scrie propria formula a fericirii și contrar principiilor matematice, nu există un rapuns sau o combinație perfectă. Fiecare din noi, își scrie propria formula, exact cum fiecare din noi își caută și trăiește fericirea într-un anume fel.

Fericirea nu se supune regulilor de moralitate, de cultura, nu are granite și limite. Ea este la fel de adâncă și profundă ca și oceanul,  vie și colorată ca și focul, liberă și gingașă ca fi vântul, solidă și bogată ca și pâmântul.

Fericirea e ceea ce esti  si simti tu.

Să fie oaie, să fie lup – aceasta este întrebarea…

***

Tradițional rolul de lup era jucat de angajatorul cel fioros, care stătea cu biciul pe bietele mioare, care mai mult câinește, decât omenește le îndemna pe oi să producă multe ore de lucru, rezultate și bani.

Dar astăzi, piața puncii seamăna a fi ieșit din tradiționalismul poveștilor populare muncitorești și a luat-o într-o direcție total netradițională unde vezi cum oile imbracă piei de lupi.

Astăzi mai mult ca niciodată oile prind putere de lup, în condițiile în care știu pe bună dreptate că statul îî protejează prin diverse mecanisme legislative, iar vorba aia – angajatorul fără angajat este ca ursul fără coadă.

În mica-marea mea experiență de lucru, am văzut diverse tipaje de angajați, care uneori ziceai că sunt rupte din povești copilăriei noastre – de la Gogoașa , care pleca de la toată lumea, până la Fata Babei și Moșneagului.

Totuși ieșind din povestile tradiționale și venind mai aproape de modern, astăzi jungla pieții muncii este populată de o serie de tipaje pe care cu siguranța le-ați întâlnit în calea muncii voastre :

  • ”Giani”angajatul – tipajul de persoană care se crede cel mai tare în parcare , Vorba cât duce croaziera, iar când la job-marketacțiuni – Șefu, există o explicație! Giani angajatul promite, inventează, e foarte creativ și smecher, povestitor înăscut, dar care are o mare cumpănă de lucru ! Are un adevărat talent de a ieși din orice situația complicată, fără a munci.
  • Angajatul” baiatul bun” -genul de angajat pe care toată lumea îl iubește in firmă pentru că e dragut, cu bun simt, educat, cu multa carte și cultură, e săritor la nevoie. Colegul care este întotdeauna este alaturi când ai nevoie de el. Dar până aici merge profesionalismul lui. Caracterul lui deseori este pus în aceiași balanță cu profesionalismul, crezând că cu aceasta se compensează munca…
  • Angajatul ”orgolios” – genul de persoană care pretinde a le ști pe toate. Nu permit să i se reproseze nimic. Angajatul orgloios niciodată nu iși va asuma responsabilitatea și nu va recunoaște că el a pus-o. Consideră că le acordă un privilegiu regal anagjatorilor pentru simplu fapt că iese  din casă și vine la serviciu.
  • Angajatul ”atotștiutor” acestă perosană se bazează întotdeaună pe experiența proprie din trecut. El le știe și le face pe toate, în maniera sa. Nu este deschis să învețe, ba din contra le impune stilul său de a fi și lucra tuturor din jur. Corectează fiecare greșeală minusculă și se consideră capi de tuti capi. Iese foarte greu din zona de cunoaștere pentru a fi deschis pentru alte experiențe.
  • Anajatul ”workalcoholic” – 24 de ore niciodată nu sunt suficiente. Lucrează cu pasiune, generează permanent idei, vine cu propuneri. Cu dificultate se deconectează pentru a se odihni și relaxa. Este în permenentă căutare de soluții, planuri, activități. Sensul viețiii desoeri îl vede în muncă. Muncește cu multă dedicație și responsabilitate. Folosește toate canalele pentru a comunica si cauta informatie.
  • Angajatul ”lasă-mă, sa te las” – acea categorie de oameni care fie prin lene, fie prin incompetență sau prin felul lor de a fi, pasează munca celor care pot, vreua si stiu. Orice task dat este o piatră sisifică, nu vor, nu pot, nu știu, de unde să o ia și unde să o termine. Totul li se pare super complicat și necunoscut. Niciodată nu au soluții pentru că ele nu există!

În jungla pieții muncii, rareori poți întlni întâlni un tipaj pur. Deseori tipajele sunt mixte, iar transhumanța de la un tipaj la altul se întamplă extrem de rar – adică mai rar , spre deloc, poți vedea un angajat ”lasă-ma, să te las” să devină workalcoholic, și din ce se observă ponderea unor tipaje crește vertiginos.

Nu m-ar mira dacă peste doar câțiva ani anumiți lupi vor fi pe care de dispariție, fiind introduși în cărțile de istorie a muncii…

În acest timp, oamenii de la televizor ne spun că vremurile-s mai bune ca oricând, iar sfărșitul pieței muncii este mai departe ca niciodată…

Stau și mă înteb și eu așa: Pe bune?!

P.S. Peste 40% din agnajatori au dificultăți în găsirea candidaților potriviți. Și aceasta nu ne spun oamenii de la televizor, aceasta ne zic studiile și situația reală!

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 1,633 other followers

Blogosfera.md

NU COPIA

free counters

Vizitatori

  • 71,551 hits

Campanie anti-furt

Grape

banner grape
Urmărește

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 1,633 other followers

%d blogeri ca acesta: