Pe scurtătură!
Posted by: nativozian on: 23 aprilie 2012
Scurtătura se aplică în tot, toate și oriunde. La țară, oraș, universități, administrație publică, spitale, vămi, chiar și în Guvern.
Reforme pe scurtătură?
Facem. Nu-i o problemă.
Michea a lui Hămurari sări gardul, o luă prin grădina lui Paraschiv a lui Toader, îndreptându-se sprinten și șmecher spre gospodăria lui. Timp în plus înseamnă mai puțin vin băut.
Ion a lui Preașcă, de când îl făcu măsa era grăbit. Azi student la facultatea de juridică, traversează unde-i cade bine, 
numai nu la zebră sau semafor. Iaca ce n-a mai făcut să meargă 100 de metri. Timp în plus înseamnă mai puțin chat pe Odnoklassniki.
Ileana lui Morgoci își scoase frumușel șpargălcele și se puse frumos pe copiat. Mintea trebuie păstrată din tinerețe. Pentru ce să o pui la muncă, învățând nopțile și umblând ca o tocilară pe la biblioteci, dacă poți copia? Timp în plus înseamnă mai puțină distracție în discoteci și cluburi.
Fedea lui Costache nu se puse la rând, ci intră direct la domnul doctor. Lui îi trebuie acum. Timp în plus înseamnă mai puține țigări fumate.
Petrea lui Furdui își parcă BMW-ul drept în poarta lui Gavril. Pentru ce să mai cheltuie benzină să o bage în garaj, oricum mâine dimineața se duce cu inspecția prin raion. Timpul în plus înseamnă mai puțin timp în fața TV.
Ghiță lui Condrat îl ”unse” pe inspectorul Cutărescu. Suntem toți oameni, iar unele chestiuni nu pot fi amânate. Trebuie urgent rezolvate. Timp în plus înseamnă mai puțini bani câștigați.
Scurtătura se aplică în tot și toate și oriunde. La țară, oraș, în universități, administrație publică, spitale, vămi , chiar și în Guvern.
Reforme pe scurtătură?
Facem. Nu-i o problemă.
Cultură pe scurtătură?
Avem și din asta.
Mass media pe scurtătură?
Cătă vrei.
Trăim așa cum gândim și procedăm, tot pe scurtătură!
Like this:
Povestea unui înger
Posted by: nativozian on: 21 aprilie 2012
“A spune că îngerii nu există pentru că nu se văd e la fel de neinteligent cu a spune că plantele nu există pentru că nu raspund la “buna ziua”
Eu am știut dintotdeauna că îngerii există. De când eram mică și spuneam în gând “Înger, îngerașul meu” știam că aceste ființe divine trăiesc printre noi și au o misiune specială – să ne păzească de cele rele.
Mai târziu, îngerii au devenit o pasiune. O pasiune de colecționar.
Fiecare înger are propria sa poveste și destin.
Primul înger l-am găsit la piață. Stătea ascuns în spatele semenilor săi, dormind dulce pe un nor pufos.
Cu timpul acelui micuț înger s-au alăturat alte 30 de ființe angelice, fiecare cu personalitatea și cu istoria sa.
Îngeri păzitori, Thasos,Grecia
Înger zâmbitor, Kiev, Ucraina
Înger gânditor, Chișinău, Moldova
Înger- păpușă, Chișinău, Moldova
Înger-femeie, Franța
Înger-copil, Franța
Înger luminos, București, România
Înger-broșă
Înger-cititor și înger auriu, Belgia și Moldova
Pasiunea vine din suflet, iar îngerii din ceruri.
Zi și noapte, cei 30 de îngeri, râd, citesc, dorm, veghează, se roagă, zboară, lucrează ,se bucură de viață împreună cu mine.
Îngerii ne însoțesc până la capăt și după capăt. A. Pleșu
Like this:
De ce iubim cărțile?
Posted by: nativozian on: 17 aprilie 2012
Intru grăbită în librărie. Inspir adânc parfumul cărților, acel miros inconfundabil și magic de hârtie și cerneală. Mă plimb alene printre rafturi. Le deschid, le ating încet și tandru, apoi le răsfoiesc, în timp ce ochii plini de dorință caută unica, irepetabila și emoționanta carte. După primul pasaj, simt că nu mai pot trăi fără ea. M-a răvășit, m-a atins,
m-a emoționat, m-a captat. E dragoste la prima vedere. M-a cucerit…
***
De ce iubesc eu cărțile?
Pentru că ele există. Pur și simplu pentru că fără ele, lumea ar fi altfel. Pentru că ele, mă fac să râd, mă fac fericită, mă fac împlinită. Pentru că ele sunt dătătoarele de cunoștință, de emoții și sentimente. Pentru că ele mă fac să zbor, mă elevează, îmi dau aripi, îmi dau adrenalină. Pentru că ele mă învață să fiu eu însumi, să fiu mai bun, să fiu o personalitate. Pentru că îmi oferă un confort sufletesc.
Le iubesc pentru că ele m-au făcut ceea ce sunt astăzi, pentru că mi-au dat tot ce au avut mai bun, pentru că au făcut din mine OM CU CARTE.
***
Ies din librărie. Ochii îmi sclipesc de fericire, chipul îmi radiază de bucurie. M-am îndrăgostit a câtă oare de ea, cartea mea…
Like this:
Cel mai memorabil Paște
Posted by: nativozian on: 14 aprilie 2012
Aveam vreo 18 ani. Eu și cu sora mea, echipate cu două rucsacuri Eastpack, pline cu ouă, pârjoale, cozonac, vin, 
lumânări, bomboane și biscuiți, am fost trimise cu misiunea importantă și serioasă de a sfinți toate aceste bunătățuri la Catedrala Mitropolitană. S-a întâmplat ca în acel an și verișorii mei să fie și ei trimiși cu aceeași misiune la același lăcaș sfânt. Imediat ce am aflat despre aceasta, mințile noastre neliniștite și tinere au țesut un plan deloc cuminte: întru petrecerea timpului din noaptea învierii cât mai util și într-un loc cât mai călduț, să mergem toți cinci la clubul Studio One. Zis și făcut. Cu rucsacurile pline, am intrat în clubul în care mai rătăceau câțiva creștini. După câteva ore de atmosfera de club și pahare de șampanie și suc, am decis unanim că e timpul să ne facem și noi datoria de copii. La ora 4 dimineața, toți cinci, aliniați cu rucasurile deschise așteptam, sărind în sus și suflând în pumni, preotul și miraculoasă agheasmă. Peste vreo 15 minute, s-a văzut la capătul cozii multașteptată silueta – intonând ”Hristos a înviat”. Părintele cu toată dărnicia ne-a stropit pe noi și bunătățurile din ranițe. Misiunea a fost îndeplinită. Mama putea să stea fără grijă și liniștită. Fetele și-au făcut treaba.
Înainte totuși de a ajunge acasă, unde am eram deja așteptate de mama cu masa aranjată, noi am hotărât să ne facem datoria de neamuri. Adică să intrăm mai întâi la verișori să ciocnim câte un ou, să închinăm un păhărel de vin și să gustăm din friptură de miel. Sub comandamentul verișoarei mai mari, ne-am așezat la masă și am spus toți împreuna ”Hristos a înviat”!
A fost cel mai memorabil Paște în viața mea. Iar părinții au aflat detaliile și dedesubturile acelui Paște memorabil mult mai târziu. Mintea ageră și spiritul adolescentin pe unii i-au uimit, iar magia și puterea sărbătorilor de Paști pe alții i-au unit.
Să aveți un altfel de Paști. Unul memorabil!
Paște fericit alături de cei dragi!
Like this:
Dragă Primărie, sunt persecutată
Posted by: nativozian on: 12 aprilie 2012
În Chișinău peste 40,000 de metri pătrați sunt invadați de reclame. Aceasta ar veni mai mult de jumătate din suprafața centrului comercial MallDova.
Stau pe trotuar. Aștept să se rărească puzderia de mașini ca să pot traversa. Simt câteva priviri grele și insistente. Din 
toate părțile mă sfredelesc privirile nesățioase ale panourilor publicitare. Îmi ridic privirea și surprind 6 panouri mari care se rânjesc la mine și 3 mici care îmi fac ocheade. Traversez rapid strada și grăbită mă îndrept spre stația de troleibuz. Vine troleibuzul nr.2. Urc , achit taxa de călătorie și mă așez pe scaun. Mă uit pe geam. Zeci de panouri se perindă în fața ochilor mei ca niște slaiduri kitschoase. Privesc înainte. Ochii mei dau de un ecran instalat pe bara din troleibuz, care transmite un singur post – Reclame TV. Timp de 20 de minute, Green Hills-ul, Zolushka și Publika, au încercat să mă atragă în mrejele lor. Cobor la stație. Intru în magazin. Printre rafturile pline de marfă, de ici acolo îmi fac cu ochiul afișele publicitare. Discrete, mai mici, dar încearcă să mă agațe. Îmi fac cumpărăturile și ies repede din magazin. Intru în bloc. Deschid cutia poștala. Scot un mănunchi de pliante. Intru în casă. Includ televizorul. Aceleași reclame – Huggies, Colgate, MMM. Mă plictisesc. Intru pe net. Accesez pagina unui portal de știri, iar acolo mă așteaptă o sticlă de vin rose. Intru pe blog și-i scriu Primăriei: Sunt persecutată în orașul meu propriu de agasanta, atotputernica și atotcuprinzătoarea PUBLICITATE!
Chișinăul a devenit o ladă de gunoi. O ladă de gunoi plină cu afișe, panouri, led-uri, pliante publicitare! Până la groapa de gunoi nu e departe. Îl desparte doar câțiva metri pătrați de publicitate.
Like this:
Portretul robot al bloggerilor
Posted by: nativozian on: 11 aprilie 2012
”Acum câteva zile au fost dați în urmărire generală câțiva bloggeri periculoși, unii din ei având deja câteva antecedente virtuale, iar alți câțiva sunt considerați adevărați ”avtoriteți” în rândul bloggerilor. Poliția, din spusele martorilor a făcut următorul portret robot :
Cristina E. – carismatică, veselă și plină de energie.
Cristina B. – stilată, frumoasă și brunetă.
Sanda C.- citită, elevată și cultă.
Oxana G.- cunoscătoare, tânără și binevoitoare.
Dina C.- deținătoare vocii de platină.
Lilia C.- educată, informată și deșteaptă.
Ana C. – fata cu părul negru și cu suflet luminos.
Valera P.- analist, muncitor și omenos.
Victor C. – căutătorul de adevăruri, omul-enciclopedie antropologică și durul.
Vlad D. – viitorul ginerică, un bun cântăreț și organizator.
Eugen L.- șaffu, spaima bleggerilor, libertinul.
Andrei F. – tăcut, diplomat, pro activ.
Ion U. – curios, atent și glumeț.
Alex G. – feeric, trendy și prezentabil.
Alex L. – visător, colecționar și activ.
Cornel G. – pragmatic, profet și just.
Dragoș G. – master of ceremony, sufletist și talentat.
Alex B.- gentleman, educat și manierat.
Vitalie B.- înțelept, expert și profund.
Marin B.- neordinar, ochelarist și om de gașcă.
Tudor D. – tânăr, optimist și luptător.
Poliția lucrează în continuare la acest caz.
Acestea sunt deocamdată toate informațiile de aici. La revedere 
Angela, ai legătura în studiou.”
Like this:
Provocare sau adevăr pentru Ministerul Educației
Posted by: nativozian on: 10 aprilie 2012
Am avut un vis. Se făcea că elevii din clasa 12, jucau ”Adevăr sau provocare” cu reprezentanții Ministerului Educației. La 
întrebarea Anei , adevăr sau provocare, d-nul demnitar a răspuns provocare. Ana a început să gândească cu mintea ei de liceană o provocare originală, interesantă și captivantă. După 2 minute de gândit și răzgândit, le-a spus-o pe ȘLEAU ”Pregătiți-vă pentru examenul de istorie în timp de jumătate de an, memorați cât mai bine subiectele din curriculum-ul modificat și susțineți examenul cu o notă cât se poate de mare. În cazul în care nu reușiți, explicați-le colegilor, părinților, comisiei de admitere de la universitate, profesorilor unde ați greșit.”
Alarma a început să sune zgomotos și deranjant. M-am trezit cu un sentiment de regret că nu am văzut dârzenia, curajul și motivația demnitarului în realizarea acestei provocări. Dar tare mi-ar fi plăcut să le văd, măcar în vis…
P.S. Despre o altă provocare ”BAC-2012” a scris și Eugen Luchianiuc
Peripețiile celor 30 de bloggeri mititei la Poiana Brașov
Posted by: nativozian on: 9 aprilie 2012
Totul a pornit de la inițiativa interesantă și binevenită lansată de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni. O inițiativă de a organiza un seminar cu participarea a 30 de bloggeri mittitei și a 14 titani, reprezentanți ai mass media și ai Guvernului României.
Peripețiile au început la 5 aprilie. După o noapte lungă și insomniacă, bloggerii au fost aruncați direct în valurile unor 
discuții aprinse și controversate. Primul invitat, d-nul Dorin Matei a stârnit în rândul bloggerilor un apetit enorm pentru dezbateri. Apetitul a crescut, ajungând la cote amețitor de mari odată cu intrarea în scenă a d-nului Marian Voicu și a culminat cu o discuție vie și animată despre perspectivele de integrare europeană a RM moderată de sociologul Dan Dungaciu.
Obosiți, dar impresionați de acest început în forță, cei 30 de bloggeri mititei au renăscut ca păsările Poenix. După o cină copioasă au început a căuta lupi, urși, adevăruri, provocări, bere, dispoziție bună și capuri ai mafiei.
E din nou dimineață în Poiana Bloggerilor. Ziua de 6 aprilie a început cu discursul lui George Damian, care ne-a oferit o excursie in timp și în istoria Brașovului și care s-a dovedit a fi de-al nostru, adică blogger. Nu vă mai zic, că cei 30 de bloggeri mititei l-au primit mai târziu cu brațele deschise și cu multă bere. Apariția următorului invitat, a fost așteptată cu mult entuziasm de majoritatea bloggerilor. Robert Turcescu a rupt, la propriu. A curs energie, sinceritate, relaxare, magnetism, interes în acele 90 de minute. Robert a făcut mai mult decât un discurs, el a oferit un show adevărat. Un show care a făcut rating, un show de calitate, un show de neuitat.
După acest show, cei 30 de bloggeri mititei, pregăteau artileria grea. Următoarea invitată, d-na Nicoleta Eucarie, încă nu bănuia cât de periculoși de deștepți (vorbele însăși a dnei Eucarie) pot fi acești 30 de mititei. Ploaia torențială de întrebări a și pornit imediat după sfârșitul monologului. Fenomenul meteorologic a fost surprins de camerele privesc.eu și poate fi oricând vizionat.
Ultimul invitat al zilei d-nul Cezar Ion, un profesionist în televiziunea română, un om venit din inginerie, cu o carieră în jurnalism de peste 20 de ani a avut multe de spus. Lucruri interesante, necunoscute pentru lumea bloggingului.
Seara s-a lăsat peste Poiană. Bloggerii și-au lasăt curiozitățile, întrebările, conturile de Facebook și s-au unit. S-au unit pentru a asculta o poezie, dedicată unui eveniment. Un eveniment care ne-a marcat pe fiecare în parte acum 3 ani.
A venit și ziua de 7 aprilie. Deși discursul d-nului Radu Găina, a încercat să aducă în scenă provocările postmodernității, gândurile bloggerilor involuntar fugeau în trecut. Amintirile zilei de 7 aprilie le invadau memoria și sufletul. Bloggerii nu au uitat și nu vor uita niciodată de 7 aprilie.
Atmosfera de dezbateri a revenit, odată cu apariția dnei Maria Țoghină, care a adus în discuție credibilitatea și deontologia jurnalistului de astăzi și tabloidizarea mass media din România.
D-na Doina Melinte, fostă sportivă de performanță a vorbit despre situația sportului în România. Meciul de discuții între bloggerii și d-na președinte a fost unul interesant, plin de informații surprinzătoare și care spre fericirea ambelor echipe s-a sfârșit cu un egal amical.
Urma să-și facă apariția bloggerul Bogdan Gavrilă, care a încercat să ne îndulcească cu vorbe bune, cu BRAVO, cu Nes Tea și cu multe batoane de ciocolată. Dacă a reușit sau nu, rămâne o enigmă bloggoristică. Cert este că creierul nostru a primit o doză bună de zahăr.
Ultimul invitat d-nul Emil Hurezeanu a fost dacă pot spune cireașă de pe tort a seminarului. Cu o cunoștință de cauză profundă, cu o inteligență desăvârșită , dânsul a vorbit despre istorie și conjunctură politică și economică,
Aici partea oficială s-a încheiat și bloggerii au intrat într-o dimensiune de socializare și comunicare non-stop. Împărțiți 
pe grupuri de interese, blogerii și-au petrecut ultima noapte în Poiană divers și feeric. Personal, am decis să merg cu Ion Urușciuc, Dumitru Ciorici, Tudor Darie, Alex Bordian și Radu Chivirga să vedem un altfel de Brașov. Brașovul nocturn, bântuit de fantomele celor 6 bloggeri a fost o experiență de neuitat.
Viața constă din lecții și experiențe de neuitat. Vreau să-i mulțumesc d-nului Eugen Tomac, Vlad Durnea, Tatianei Istrati, Eugen Luchianiuc, Valeriu Pașa, Victor Chironda, Anei Cernomaz, celor două Cristinuțe, Ion Urușciuc, Marin Basarab, Sandei Cojocaru, Alexandru Bordean, Alex Lebedev ,Vitalie Eșanu, Vitalie Braniște,Dragoș Galbur, Robert Turcescu, d-nului Cezar Ion, Marian Voicu, Dan Dungaciu și celorlați participanți pentru o lecție și o experiență excepțională.
Foto Alexandru Risneac și Ion Urușciuc
Like this:
Live pentru mama de la Poiana Bloggerilor
Posted by: nativozian on: 8 aprilie 2012
Dragă mama,
iţi transmit live un mesaj direct de aici, din inima Poienii Bloggerilor.
Mamă, sper că esti mândră de mine. Am apărut la TV. La un altfel de TV, pe privesc.eu. Şi nu doar o zi, ci tocmai 3 zile. Sper că Alex m-a filmat din cel mai bun unghi posibil
De hrănit mă hrănesc binişor. Murăturile nu lipsesc nici o zi din meniu, iar astăzi am mâncat sarmale, cu un conţinut de carne de peste 99%. După o expertiză minuţioasă cu prietenii, am ajuns la concluzia că acestea sunt de fapt un fel de pârjoale învelite in foi de varză.
Robert Turcescu a spart audienţa în rândul bloggerilor. Conform măsurărilor, dânsul a acumulat un rating de peste 50 de puncte!
Din fericire, urşii nu s-au dat la mine. După o hibernare îndelungată, ei vor CARNE şi nu oase…
Eugen Luchianiuc este cel mai bun blogger vojatâi. Miraculos, dar a întrecut-o 
insăşi pe Maria Ivanovna de la tabăra ”Bucuria”.
Lucram intens, adică dezbatem. Conexiunile dintre cele două emisfere ale creierului sunt folosite la maxim.
Grupul noastru blogosferic duce o viaţă cultural-socială foarte variată de la cântece “la noi în club sunt da da da dansuri”, până la Mafia, sesiuni de bilotă, expediţii nocturne şi discuţii infinite la tema : Există viaţă după blogging?
Poiana Bloggerilor este cuprinsă de o atmosfră blogosferisco- feerică, cu o tentă de postemodernism virtual.
Mamă, în final vreau să-ţi spun că sunt bine.
Ma închin cu plecăciune de blogger,
Nati
P.S. Criticilor bloogerilor. Autorul fiind lucid, deplin conştient îşi asumă cu toată responsabilitatea efectele care pot fi provocate de acest text. PUNCT!
Like this:
Poezie pidijeaba cu oi, lupi și zmei
Posted by: nativozian on: 7 aprilie 2012
Autor: clasicul, liricul și Luceafărul blogoferic Dragoș Galbur
Recită: tinerii și neliniștiții bloggeri Elena Zgardan, Alex Gurdila, Tudor Darie, Marin Basarab, Dumitru Ciorici, Vitalie Eșanu, Eugen Luchianiuc, Dragoș Galbur
Noi nu am uitat de 7 aprilie, dar tu?
