Deseori în viață, luăm decizii sau ne trăim viața așa cum ne șoptește  sufletul. El nu cere sfatul celor din jur, nu-i întreabă dacă le este  bine sau rău, nu cere o notă, el pur și simplu trăiește. Sufletul nu cere să fie comentat, judecat, nu cere aprobări și etichetări, el doar cere înțelegere .  Sufletul nu vrea întrebări, nu vrea frustrări, nu vrea amintiri amare, nu vrea dezbateri, nu vrea acuzări, nu vrea comentarii dure, el vrea pace.

Sufletul nu le cere ajutor, nu le cere un sfat, nu le cere insinuări sau apropouri, el vrea fericire.

Nu întotdeauna cei din jur sunt de acord cu sufletul tău. Nu întotdeauna îl înțeleg și îl acceptă.

Echilibrul e în tine. Nu-i lasă pe alții să ți-l distrugă. Ascultă șoaptele sufletului. Restul nu contează.

P.S. So may the sunrise bring hope where it once was forgotten
People are like birds, flying always over the mountain

Mătușa Dusea nu duce lipsă de clienți, deja  la ora 9 dimineața vin portalurile de știri, revistele și ziarele. Seara pe la 5 apar și televiziunile care cumpăra rating en-gros ca să le ajungă pe câteva zile înainte. În timpul campaniilor electorale, mătușa Dusea face adevărate averi – e sezonul clienților corporativi. Toți politicienii cumpără cu kilogramele ratingul. Bloggerilor le oferă reduceri: 20 % pentru începători,  30 la sută – celor pe care îi citește cu regularitate și plăcere. Mai pune câte un like, mai face share, mai comentează și ea la un articol care i-a căzut tronc la inimă.

Inspirat a fost nepotul Victor, când a sfătuit-o să vândă rating. Mai face și ea o copeica la pensia aia mizeră pe care i-o dă statul, după 40 de ani de lucru. Deși concurența e mare, (numai pe rândul ei mai vând rating Marcica și Florica) ea nu se plânge. Îi merge bine, mai bine chiar decât celor care vând în piață.

Mătușa Dusea se gândește la articolul pe care l-a citit ieri. Tare i-a mai plăcut scriitura puștiului de 7 ani. Se vede sămânță de blogger în el.

Ceasul arată ora 6 seara. Tușă a început să strângă încet și cu grijă marfa de pe taraba improvizată. Când aproape să termine treaba ,  un omulean cu față de gazetar și cu o geantă pentru laptop pe umăr se apropie de ea și o întreabă : ”Mătușă, cu cât vinzi ratingul?”

Păsările sufletului meu sunt gândurile  mele –  la fel de multicolore, diferite, banale, deosebite precum miraculoasele ființe zburătoare.

În fiecare zi mii de gânduri- vrăbii – banale și năstrușnice, gânduri- păuni – colorate și mândre,  gânduri-lebede – nobile și mărețe, gânduri – vulturi – răpitoare și rapide,  gânduri-corbi – negre și întunecoase, gânduri- porumbei – pașnice și luminoase, gânduri-colibri – mici și originale, gânduri- gâște – zgomotoase și domestice, gânduri- pescăruși – joviale și libere, gânduri- cucoși – înfumurate și bătăușe, gânduri – flamingo – lungi și roz, își iau zborul spre culmi nemaivăzute sau se plimbă grațios prin ocolul minții mele. Zi de zi, mii de gânduri-păsări se îndreaptă în ritmuri de muzică lăuntrică spre un alt colț al lumii.

***

De ani buni mă tot uit spre cerul azuriu și nu mă mai satur să urmăresc irepetabilul zbor al gândurilor-păsări.

Prima partidă de perje creative este gată.

Pofitiți de serviți!

• Сооброжаловка, пожалуйста, вернись домой! Я все прощу
• Люди как сгущенки : с наруже – жестенные, а внутри – молочные и сладкие.
• Жизнь без Интернета, это как котлеты без мяса.
• “А ведь мама говорила “Нe женись на сильной женщине, сынок”", сказал про себя Коля и съежился возле полностью окутанную в одеяле Таню.
• Котэ был доволен. Три феерических персонажа, 2-часовая писанина, 61 коментарий и он в центре внимания. Котэ был просто счастлив.
• КУПЛЮ: зимние носки с автономным отоплением. Варианты с Термокомовским отоплением не предлагать!
• Дожили: 3 каструли с первом, НИЧЕГО на второе и целый пакет Milky Ways на десерт.
• Коля очень хотел стать человеком-нивидимкой, хотя бы на пару минут. Он просто поспорил с ребятами на 1000 рублей что Марья Ивановна носит стринги и в -20 C…
• “Я все-таки доберусь до вас”, сказала Света и залезла на забор, за которым были спрятаны Витины терпение, невозмутимость и пофигизм.
• ‎1 сентебря. Все дети проголосовали за то что бы учителя написали ОРИГИНАЛЬНЫЕ сочинения “Как я провел этим летом”.
• Интересно, а какие грибочки кушают оптимисты, что у них все в радужном цвете?”, спросила себя баба Маня, попивая чай “Бодрость…
• “Scoală și scrie”, a zis muza, care s-a apucat la ora trei de noapte să nască idei, una dupa alta… Ehhhh….
• В этом году, Дедушка Мороз получил рекордное количество писем с пожеланием: Принеси пожайлуста, моим родителям президента, а то уже достали. Сил наших детских уже нету!!!”
• Со словами “Надо что-то делать что бы спасти страну”, депутаты тихо и единогласно перешли к 6 вопросу…
• Витя посеел 1 кг конопли, а пожал 5 лет колонии общего режима.
• Mаленький Вася недавно узнал что лететь в космос можно и по другому. При этом ракета, станция и экипаж не нужны. Надо только пукнуть и взлет опеспечен…
• ‎- На тролейбусе далеко не уедешь, сказал Баба Яга и вышла на конечней остановке…
• Мужчина для женщины – тест, а женщина для мужчины – загадка. И прожили они счастливо и долго, ища каждый свои ответы.
• Почтальон всегда звонит дважды, а пиздец ни разу. Он просто приходит незаметно…
• Со словами: “Черт побери, уже 11 часов, а я еще в постели”, девочка Лена, повернулась на другой бок и сладко уснула ))
• Plic la plic se trage. Proverb moldovenesc ministerial.
• Patzani și padruje, dacă ați gasit cumva “mijlocul de aur”, vă rog să mă chemați și pe mine. Vreau să mă uit în ochii lui și să-l intreb : “Tu unde umbli, iolki-palki?”
• Дураков работа любит, а дураки работу любят?
• Чем какашка больше, тем труднее сделать из нее конфетку.

Dacă v-au plăcut perjele, mai intrați, nu vă rușinați!

Lista filmelor cu cele mai mari box-office-uri, luna ianuarie 2012

1. «Прачечная»
2. “Как ей это все удается»
3. Возвращения рэйдера. Часть 5
4. Операция «Пристройка» или что нам стоит город разрушить.
5. «Все могут короли. Полет в Баку»
6. Битва за кресло президента. Референдум 2.
7. Возвращения изгнанного политика. Попытка № 3

Într-un interviu exclusiv, regizorul filmului«Прачечная», ne-a spus că acum lucrează la un nou proiect, care va fi o continuarea a peliculei. Detalii nu ne-a oferit, dar ne-a asigurat că noua sa lucrare va o surpriză plăcuta pentru public.

Așteptăm siurprizul….

Ce au făcut autoritățile noastre brave, apărătorele demnității, integrității și imaginii Moldovei ?

S-au făcut că plouă. Nici o atitudinea sau reacție nu s-a făcut publică. Nici o instituție care ar trebuie să apere onoare și drepturile femeilor nu luat atitudine. Nimic!!!

Fiecare femeie, probabil care a citit acele aberații,  diseminate cu viteza luminii de presa din Moldova,  s-a simțit ofensată, s-a revoltat în sinea ei și s-a întrebat ”Dar pe noi cine ne apără?”. Nimeni!!!

De la apariția articolului a trecut ceva timp, iar o reacție a autorităților tot întârzie să apără. S-ar putea, ca și în cazul altor multor aspecte sensibile, această să nu apară. Niciodată!

Nimic nu s-a întâmplat! Nimeni nu a luat nici o atitudine! Și niciodată nu va apărea vreo reacție.

Iar eu ca și multe alte femei din Moldova rămân cu o întrebare, la care aștept un răspuns: Și pe noi cine ne apără?

Dacă s-ar face un sondaj de opinie, la comanda poporului la întrebarea: cine-i vinovat, participanții ar da următoarele răspunsuri:

1. Președintele, chiar daca nu îl avem.
2. Baba Dusea
3. Deputații
4. Polițiștii
5. Comuniștii, liberalii, democrații și în general toată haita politică
6. Vânzătoarele de la piață
7. Primarul
8. Rusia
9. Banca Mondială
10. Șeful meu
11. Vecinii
12. Odnoklassniki
13. Capitaliștii
14. Conducerea Termocom
15. Ministerul Culturii
16. Alegătorii
17. Tractoristul Vasea
18. Colegii
19. Presa
20. Șoferii rutierelor
21. Bloggerii
22. Judecătorii
23. Toți îs vinovați, numai eu nu.

Țara trebuie să-și cunoască eroii, adică vinovații!

Se decernează _celor 101 deputați ai Parlamentului RM pentru organizarea scandalurilor cu regularitate în plenul legislativului, pentru roaderea pantalonilor, pentru dormitul în timpul ședințelor, pentru jucatul la Ipad și notebook-uri,pentru vorbitul excesiv la telefon, pentru neprezentarea la ședințe, pentru boicotare și blocarea procesului de votare. 

Semnat                                                                                    oAIE

 ***

La sfârșitul anului 2011, probabil unanim și fără multă vorbăraie, deputații au hotărât să-și mărească remunerarea pentru 2012 nu cu 10% cum de obicei se majorează salariile bugetarilor, ci cu 31%. Deci, bugetul Parlamentului prevede peste 50 de mil. lei pentru remunerarea a 101 suflete plus staff-ul legislativului.

O companie își poate permite luxul de a majora salariile angajaților, doar dacă a realizat toate obiectivele propuse și dacă rezultatele financiare îi permit o astfel de majorare.

Poate parlamentarii au un alt sistem de măsurare? Poate ei și și-au trecut la merite  neadoptarea Legii Antidiscriminare, nealegerea Președintelui, circul de la fiecare ședință, absenteismul nemotivat (topul absenteiștilor îl găsiți aici), întârzierea adoptării reformelor în justiție și multe altele?

Poate atât de mult le place să petreacă ședințele în Palatul Republicii, încât nu au prevăzut un leu pentru restabilirea sediului Parlamentului?

Dar poate adoptând bugetul Parlamentului, deputații tot se gândeau la binele poporului și la integrarea europeană?

Mda, când stai să te gândești  se putea și mai rău –  de exemplu o majorare de 50 %…

Întrebare: În cât timp  un raport al Ministerului Tineretului parcurge distanța de pe masa funcționarului până pe site-ul ministerului?

Răspunsul: Eroare 404. Страницы с запршенным Ваши адресом не сущесвует.

Pe cât de necunoscute sunt căile Guvernului, pe atât de întortocheate sunt  site-urile ministeriale. Ori de câte ori, accesezi pagina oficială a unui minister, te întrebi pe unde să o apuci, unde să cauți și când ultima data aceasta a fost actualizată.

Dacă ai marele noroc, să găsești ieșirea din labirintul informațional, bucuria nu durează mult. Greul abia începe.

Mostră dintr-un raport ministerial:  ” Acest plan, chiar dacă a produs o undă de şoc pentru unii, pentru societate constituie o unică şansă de echilibrare şi dezvoltare, deoarece sînt formulate măsuri concrete, care vor fi întreprinse pentru relansarea creşterii economice, reducerea poverii administrative în desfăşurarea afacerilor, stimularea investiţiilor publice şi private prin aplicarea unor mecanisme moderne, eficiente şi, mai ales echitabile, în urma cărora vor avea de cîştigat atît mediul de afaceri, cît şi bugetul”

Undele de șoc ale acestui fragment m-au dezechilibrat total și mi-au produs un efect invers stimulării interesului.

Site-ul Ministerului Sănătății, pare a fi o policlinică în care intri și nu pricepi unde e cabinetul medicului ORL, la ce etaj consultă medicul pediatru și în ce parte a subsolului trebuie să dai analizele. De câte ori cauți vreo informație sau raport pe site, rezultatele sunt aceleași – timp și nervi pierduți.

Pagina Ministerului Economiei, totuși este una din puținele care nu are o structură sofisticată și  care oferă  rapoarte, informații, proiecte de legi, analize bine scrise și cât și de cât clare.

Lumina de la capătul site-ului

Întrebare: Cât timp le ia funcționarilor să scrie rapoarte în stilul lui Balzac, de lungimea operelor lui Tolstoi?

Răspuns: Secret de stat.

Nu voi fi unica, căreia  i-ar plăcea să citească un raport anual al ministerului care ar arăta așa:

Toți suntem în căutarea luminii și sper că în 2012, site-urile ministeriale să aducă mai multă lumină în transparență decizională și managerială, în activitatea ministerelor și în realitatea Moldovei.

P.S. Dragă minister, dacă ai nevoie de lanterne pentru a săpă un tunel, nu te rușina, adresează-te poporului. Chiar dacă bugetul nu prevede, bani se vor găsi…

1)     Chiar dacă un milion de oameni cred într-o prostie, tot o prostie rămâne.

2)     Este mai ușor să lupți pentru principiile tale decât sa te ridici la înălțimea lor.

3)     Pentru fiecare acțiune există un program guvernamental de intensitate egală și de sens opus.

4)     Daca doi oameni sunt de acord în toate privințele, poți să fii sigur ca doar unul dintre ei gândește.

5)     Politica este arta de a obține voturi de la săraci și fonduri electorale de la bogați, promițându-le unora protecția fata de ceilalți.

6)     Un politician onest este acela care, după ce a fost cumpărat, rămâne cumpărat.

7)     Cei care stau calare pe un gard, au puține direcții de ales.

8)     După ce ai renunțat la integritate, restul e simplu.

9)     Un diplomat este cineva care-ti poate spune sa te duci la dracu în așa fel încât sa aștepți cu nerăbdare călătoria.

10)  Planificarea atentă nu poate înlocui norocul chior.

11)  Probabilitatea de apariție a unui eveniment este invers proporționala cu dezirabilitatea lui.

12)  Indiferent de ce merge prost, probabil că arată bine.

13)  Când lucrurile par ca nu se mai înrăutățesc, ai răbdare. Se vor înrăutăți curând.

14)  Când lucrurile merg bine, ceva a mers prost.

15)  După ce lucrurile s-au înrăutățit suficient de mult, ciclul se repetă.

16)  Indiferent de ce merge prost, exista întotdeauna cineva care a știut că așa va fi.

17)  Oportunitatea îți bate la ușă in cel mai puțin oportun moment.

18)  Daca anticipezi că sunt patru variante posibile de a ieși ceva prost și reușești să le ocolești, atunci va apare imediat o a cincea posibilitate, care va strica totul.

19)  Ori de câte ori stabilești să faci un anume lucru mai întâi, survine un alt lucru care trebuie făcut primul.

20)  Constituția nu permite!

Diminețile mele au gust intens, la fel ca și viața. Diminețile au  miros de prospețime, de gel de duș de vanilie, de pastă de dinți mentolată, de aer răcoros, de ochiuri prăjite, croissant-uri și de banane decojite. Diminețile sunt pline de dragoste, de lumină, de planuri, de  idei, de descifrări ale viselor, de clichetul copiilor de la grădiniță, de grabă și de noutăți.  Diminețile au aromă de cafea, de ceai, de cacao, de lapte ars, de ciocolată și prăjituri. Diminețile sunt începuturi. Începuturi frumoase, calde,  promițătoare și energice.

Diminețile mele au aromă de ceai alb, sunt pline de planuri, au miros de croissant-uri și  sunt începuturi promițătoare.

Dar diminețile tale cum sunt?

P.S. Dedicație specială  

Eu sunt chișinăuianca, dar oare cum își zic locuitorii orașului No Name (Fără nume) din Colorado, SUA, sau cei din urba Normal din Illinois, SUA sau cei din Sexi, Peru , sau cei  din Hell (Iad), Michigan, SUA sau cei din orașul Dissapointment (Dezămăgire), Kentucky, SUA ?

Cât de amuzant și bizar nu ar suna, există orașe care au denumiri ce depășesc limita fanteziei umane și care ori de câte ori pronunțate îți provocă niște zâmbete largi sau hohote de râs.

Sunt locuitori ai planetei care se nasc, învață și trăiesc în orașul Okay (SUA), Hygiene (SUA),  Middlefart (Danemarca),  Lolita, Dollarbeg (o fi buricul financiar al pământului orașul Sacul cu dolari?)(Scoția), Wagga Wagga (Australia), Ass (Salut, eu trăiesc în Fund!) (Ucraina), Gayviile (în orașul homosexualilor, parada se face anul împrejur (SUA), My large intestine (mie personal nu mi-ar surâde ideea să trăiesc într-un Intestin imens, chiar dacă e în SUA), Llanfairpwllgwyngyllgogerychwyrndrobwllllantysiliogogogoch (OMG! nici alfabetul nu are atâtea litere) (Wales), Truth or consequence (adevăr sau consecință – astă e oraș-întrebare sau oraș-referendum?) (SUA), Dead Chinaman, (Papua Noua Guinee) (cum se simt oare chinezii când vizitează acest oraș?) , Climax, Boring (orașul unde plicitiseala e la ea acasă și nu e loc pentru distracții) sau orașul Why (De ce), SUA. Locuitorii ultimului probabil își spun deceuși  Lista orașelor cu denumiri trăsnite poate continua…

Eu ,  mă întreb cum e să trăiești în Austria într-un orășel cu numele Fucking, și cum își spun localnicii – fu#ers ?

Apropo, autoritățile locale ale orășelului Fucking în fiecare an alocă sume enorme de bani pentru a cumpăra plăcuțe noi cu denumirea orășelului. Plăcuțele sunt furate regulat și cu plăcere de către turiștii, care le iau drept suveniruri prețioase. Cine nu și-ar dori un cadou din orașul în care deseori ești trimis și în care poți odată și odată să ajungi. Pe bune!

P.S. Mă gândesc în viața viitoare să fac o călătorie în orașele cu cele mai stranii denumiri. Sunt foarte curioasă să știu cum e în orașul Assawoman, Virginia, SUA .

La început îmi doream cărți, păpuși, bomboane și călătorii. După ce am mai crescut și am mai prins vreo câteva sute de grame de minte, mi-am dorit sănătate, noroc și rezultate frumoase la învățătura. Cu timpul visele și dorințele s-au schimbat, au devenit mai altruiste și mai puțin materiale. Astăzi îmi doresc ca toată familia mea și prietenii mei să fie sănătoși, fericiți, norocoși, să fie iubiți și să iubească, să fie înconjurați de oameni buni și darnici. Și Moldova are dorințe. Și politicienii țes planuri și desenează așteptări. Și bloggerii  visează la lumina laptopurilor. Și șoferii își pun dorințe la volanul troleibuzelor. Și casnicele visează la bucătărie.

Toți visăm, ne punem dorințe, așteptăm, muncim, sperăm.

Tu ce-ți dorești ?

Parfumul fericirii miroase a dragoste, a trandafiri, a ceai verde, a biscuiți cu aromă de cireșe, a aer proaspăt, a căldură, a iasomie, a bomboane cu aromă de mentă, a Crăciun, a călătorii, a aventură, a prietenie, a prospețimea de dimineața, a cântec, a brad, a dans, a nebunie,  a împlinire, a cadouri, a lumânări de vanilie, a tandrețe, a suspans, a roșu, a îngeri, a cozonac, a portocale, a frumusețe, a vise, a amintiri, a muzică, a cunoaștere, a bucurie, a sănătate.

Două picături, cât mărgăritarele de mici mă duc spre o altă lume. Spre o lume specială, minunată, încântătoare – spre lumea fericirii.

Compromiterea compromisului trebuie inclusă în toate manualele de negociere, cu explicațiile și comentariile de rigoare. În 2 ani, aceasta deja a devenit o schemă clasică, un model aplicat repetitiv fără vreo frustrare, ba din contra cu pieptul umflat de manca orgoliilor, a principiilor și valorilor de săpun și a tupeului moldovenesc.

Am ajuns să trăim vremuri în care dacă compromis nu e, atunci alegeri anticipate garantat vor fi. Eu și mulți alți tineri, am spus astfel: dacă compromis nu e, atunci va fi petrecere, cu frigărui, multă bere și cu un BOICOT.

Avem și noi principii și valori. Avem și noi orgolii și tupeu.

Știți zicala aia: ulciorul nu merge de multe ori la apă?

Și știți de ce?

Compromisul a fost compromis.

P.S. Unii plâng, alții râd cu multă poftă. Dar vorba aia cine râde la urmă,  râde cel mai bine. Sărbători fericite, cu conștiința împăcată, dragi politicieni!

Pot să fiu iubită, soră, fiică, verișoară, prietenă, nepoată, colegă, liber profesionist, membru, utilizator Facebook, ministru al Economiei, blogger, traducător, cetățean, cititor, fan, DJ, meloman, hedonist, colecționar, Săgetător, optimistă, realistă, bună, ironică, jovială, energică, dornică de a învăța, critică, vorbăreață, tăcută, visătoare, insomniacă, romantică, melancolică, pragmatică, muncitoare, încăpățânată, leneșă, ambițioasă, perfecționistă, iertătoare, serioasă, responsabilă, convingătoare, sociabilă, puternică, luptătoare. Pot fi 29 sau 3. Pot fi verde, galben, alb sau roșu. Pot fi primăvara sau toamna. Pot fi chișinăuiancă sau bucureșteancă. Pot fi soare, lună sau stea. Pot fi lalea, iasomie sau floarea-soarelui. Pot fi balerina din ”O dragoste” de D. Buzzati, pot sa fiu Camille din ”Împreună” de A.Gavalda sau  Ellie din ”Nemaipomenitul vrăjitor din Oz” de Baum L.Frank. Pot să fiu foc, apă, aer sau vânt. Pot să fiu Natalia, Natali,  Natașa, Nătișor, Nati, Nata ,Natuț, Nafaniușca, Nafanea, Nati4co, Natușa.

Astăzi sunt 29, Nati ,soare, blogger, melomană, fiică, insomniacă, primăvara, chișinăuiancă și lalea albă.

Tu cine ești astăzi?

L-am cunoscut acum 15 ani în urma. Nu m-a cucerit din prima. M-a sedus încet, suav și tandru. Parcul Herestrău, Muzeul Satului, Bucureștiul Vechi, Parcul Tineretului, Cotroceniul au fost cele mai frumoase locuri care mi le-a dăruit. Primăverile bucureștene și astăzi îmi încălzesc sufletul și-mi inundă memoria de culoare și căldură. Amintirile iernilor îmi îmblânzesc firea rebelă și holerică.

Au fost momente când Bucureștiul a semănat în sufletul meu bucurie, fericire, tristețe, panică, oboseală, exaltare, fascinație. Au fost momente când știam că mă va chema înapoi, că mă va atrage  cu arhitectura, cultura, teatrul, atmosfera sa, că mă va ruga să rămân alături de el.

El știe că are un loc aparte în sufletul meu, că este a doua casă pentru mine, este orașul pe care îl redescopăr de fiecare dată când îl cutreier, că este parte din viața mea și că este un vis care devine realitate ori de câte ori mă cheamă.

Duminica e aproape, așteptarea e dulce, Bucureștiul meu cel drag…

Fiecare din noi are rețeta sa eficientă și originală pentru a scăpa de stres. Cunosc persoane, pentru care tratamentul ideal anti-stres este fumatul, nimicitul unei cutii de praline în 5 minute,decojitul și scuipatul semințelor sau înjuratul. Pentru unii din noi savurarea unei cești de ceai, o discuție deschisă și sinceră cu o prietenă, o baie caldă, o plimbare în parc, o ședință de sport, un masaj, lectura unei cărți, scrierea unui articol ,o noapte petrecută într-un club sau o partidă de sex sunt cele mai bune remedii anti-stres. După o sesiune de shopping obositoare, dar plină de satisfacție și bucurie, îți zici : viața iarăși capătă culori calde și liniștite. Începi a dărui oamenilor din jur îmbrățișări, zâmbete, buchete de emoții pozitive și baloane cu energie și căldură.

Și îți  regăsești acel echilibru, pe care cu ceva timp în urmă credeai că l-ai pierdut pentru totdeauna.

O stare de liniște, bine și pace te învăluie.

No stress!

În țara noastră nu este popular, nu este la modă, nu este rentabil să faci, să scrii,  să analizezi altceva decât politică. Subiecte precum economia, transportul, cultura, agricultura par palide, neînsemnate, banale pe lângă omnivoră spațiului public – politica. Acestea au fost transformate  într-o  substanță de umplutura sau teme de decor pentru spațiul informațional.

Lumea a devenit dependentă de subiecte politice, iar mass media alimentează cu mare plăcere această dependență.  Primul lucru pe care omul îl află atunci când răsfoiește un ziar, urmărește știrile de la ora 8 sau citește un portal informațional este cum s-au mai tras de păr politicienii noștri, câte căldări de minciuni, speculații, învinuiri și-au turnat unul altuia în cap sau care sunt previziunile și scenariile analiștilor politici. Dacă nu-i dai omului doza necesară de circ politic, zici că l-ai lipsit de cel mai vital aliment informațional.

Și cum rămâne cu eradicarea sărăciei, reforma educațională, privatizarea întreprinderilor de stat, distrugerea patrimoniului cultural, atragerea investițiilor?

Se pare că unicul business cu adevărat rentabil în Moldova este politica. Aceasta nu doar a devenit opiumul poporului, ci pâinică caldă pentru întreaga industrie mediatică, care este controlată de aceeași politică.

Nu, nu este popular  în țara asta să faci economie, cultura, educație.

Nu este la modă să fii corect, cinstit, responsabil și patriot.

E rentabil să faci politică, să fii șmecher, manipulator, scandalos și orgolios.

P.S. Toate au un început și un sfârșit. Rentabilitatea nu e veșnică, iar boierimea-i pe rând…

Nu avem vojac. Marțienii cât sunt ei de extratereștri, nu vor să negocieze cu un fenomen perpetuu interimar, ci cu  un vojac,care dacă a zis integrarea europeană, apoi acesta să fie cursul rachetei.

Și oile, săracile sunt derutate și debusolate. Nici nu știu unde să mai pască: la vest sau la est? Și în general, în ultimul timp au început a da mai puțin lapte. Offf, stresul acesta. Știți și voi cum e….

Președenția stă în regim de stand-by pentru că nici un vojac nu s-a găsit să bată cu pumnul în masa și să zică: Tacs, până la 1 ianuarie 2012 sa fie gata ofisul!

Moș Crăciun s-a săturat să tot primească scrisori de la copiii din Moldova: Dragă Moșule, te rog să-mi aduci un președinte, nu unul interimar, dar pe-adevăratele. Copiii din alte țări râd de noi. Toți au vojaci, numai noi nu avem.

Vin sărbătorile de iarna, iar lumea va sta lipită de ecranele televizoarelor ca fluturii de noapte atrași de lumina becurilor, în speranța că vor auzi discursul unui vojac, și nu a unui fenomen perpetuu interimar.