Nati Vozian's Blog

Stăteam ambii cocoțați pe culmile armoniei noastre și ne jucam de-a iubirea oarbă, cautând universul nostru.  Ca doi magicieni, plini de har și dorință, incercam să descoperim formula secretă și sacră a focului. Am lipit universurile noastre, le-am ciocnit, l-am scufundat unul în altul, le-am suprapus , le-am fuzionat…

Bing-bangul niciodată nu a ezitat să se producă, reconfigurând matricea paradisului nostru…youandI

***

Mă plimbam prin labirinturi cu fantome deja-vu, alergam după fluturi colorați și magici, admiram curcubeiele de vise, lansam bule de săpun colorate. Strângeam moleculă cu moleculă, adunam speranțe, uitându-ma în telescopul viitorului.

***

Ne-am compus pentru a ne recompune. Ne-am inventat pentru a ne reinventa. Ne-am găsit pentru a ne regăsi. Ne iubim pentru a iubi … lumea ta, lumea mea, lumea noastră.

Această postare o dedic celei mai îndrăznețe familii – Margarita, Vladimir și Katia.

Era ziua mamei. După ce i-am urat mamei multi ani, fericiți, plini de bucurii, la care mama nu uita să aduage, neapărat : Și nepoți!, eu mi-am luat inima în dinți și am declarat : ”Mama, tata, vreau să va spun ceva, dar să nu vă speriați.” Mama în așteptarea unei știri bombe, tata cu o liniște diplomată, caracteristică lui, traiau momente de suspans. ” Vreau să organizez un eveniment caritabil de modă cu participarea femeilor cu nevoi speciale”. Mama i-a aruncat o privire lui tata, tata- mamei. Nedumirirea și acel oftat al mamei, vroia să zică de fapt :” Iarași Nati a venit cu o idee fantastico-nebunatică! Poate i-a trece,”  mai ales că amploare ideei era incomparabilă cu alte idei trăsnite pe care deja reușisem să le relizez până la vârsta la care  oamenii deja au casa și copii, nu doar proiecte și idei înălțătoare: călătoria off-road cu un jeep pe traseul Sinaia- Bușteni – Babele, într-o zi cețoasă de octombrie, săritul cu parașuta de pe turnul de la Valea Morilor și o călătorie extremală pe insula Kolka, Letonia ( detalii la bătrânețe).

Ideea, alimentată de pasiune, a deveni în curând un vis, întruchipat în concept. Pe 1 mai, conceptul luase contur, iar echipa era formată.  Mama cu tata, știau doar atât că eu mă duc la lucru, iar dupa servici am niște ședințe, de la care vin noaptea târziu. Când mă întrebau ce faci în weekend le ziceam : lucrez.

Primul a îndrăznit tata. După o discuție lungă și fructoasă, am primit câteva sfaturi foarte utile și valoroase. Preocuparea mamei la acel moment era una : Sa fie totul bine și să mânânc la timp.

Pe parcursul acestor trei luni, părinții au fost martorii și consilierii în de toate – de la organizare și logistică, până la ameliorarea efectelor de cădere a optimismului și puterilor, nu mai zic cu ce soluții ingenioase au venit deseori aceștia, mâncarea pe care mama mi-o făcea și aducea, atunci când nu aveam timp nici să merg să fac cumpărături.

Cea mai comică și memorabilă situație a fost alegerea copacului : 4 femei deștepte și una înțeleaptă au mers să aleagă un copac și 8 arbuști. Rezultatul a fost unul înțelept – o magnolie veșnic verde si 8 arbuști frumoși.

Cel mai important moment  fost discuția la 12 de noapte cu tata care mi-a dat povețe și sfaturi înainte cu 2 zile ca evenimentul să devină realitate. O discuție pe care și acum o țin minte : ”Să știi dragul tatii, o sa te vorbească și de bine, și de rău. Toată lumea nu va fi niciodată mulțumită. Important e ca tu să fii cu sufletul împăcat ca ai făcut totul posibil ca acest eveniment să iasa bine.”

A venit ziua cea mare. Printre emoțiile pe care le aveam, vedeam clar chipurile părinților și surorii, care admirau și se bucurau alaturi de  modelele de viață, care au trait momente de neuitat, pășind pe podium. Eram atât de prinsă în iureșul evenimentului, încăt abia spe sfărșit m-am apropiat de familia mea și i-am cuprins pe toți, iar tata mi-a spus : ”Sunt mandru de tine. Bravo, fata tatei!” Și zîmbetul ne-a luminat fețele.

Vreau să le mulțumesc părinților și surorii mele în primul rând pentru înțelepciunea, răbdarea,  suportul, inclusiv cel financiar, grija și speranțele,  timpul și încrederea prețioasă. Sunteți cea mai îndrăzneața familie!

Și da, am o noutate care știu că vă va bucura – ideea nebunatica va continua cu o nouă ediție la anul.

Vă iubesc! 

Se spune că dacă plantezi un pom, plantezi o speranță. Ce se întâmplă, însă, dacă plantezi un vis? Adânc îngropată în pământul arid al nepăsării, gândul sădit încolțește viziunea. Chiar și așa se vor găsi mulți care să-ți dezaprobe vehement ideea. Și totuși viziunea ta, sădită din adâncul sufletelor celor din jur, se-nalță peste toți cei care ți-au subestimat creația, înfâțișându-i așa cum sunt: egali. În loc de ramuri, îi apar culori. În loc de flori, înmuguresc alte idei. Abia de-atunci, din

Dream ce în ce mai mulți încearcă să susțină falnicul tău vis care se-nalță, nestingherit, către univers.

Dar să începem cu începutul. Plantarea unui vis e un proces de durată și, dacă îți dorești să devină realitate, trebuie să te asiguri că ai suficientă spațiu în sufletul tău, și, deopotrivă, răbdare, pentru că poate ajunge la dimensiuni impresionante. E de-ajuns o mână de oameni, la fel de încrezători ca și tine. Nu uita să ”uzi” visul din abundență cu răbdare și devotament, sudoare și multă pasiune. Nu de alta, dar visul tău, odată realizat, poate dăinui zeci de ani, suficient cât să lași în urma ta un model măreț pentru viitoarele generații care, la rândul lor, îl vor îngriji cu aceeași dăruire.

Sâmbătă, la DARE Social Fashion Show, vei fi unul dintre primii oaspeți care va vedea pe viu pomul nostru plin cu dorințe. Un pom încolțit dintr-o idee de suflet, care acum este pe cale de a îndeplini visele a 18 femei cu dizabilități și cu boli incurabile ce-ți vor schimba pentru totdeauna percepția despre oamenii din jurul tău și care te vor face să privești lumea care te înconjoară, dezgolită de aparențe. Un vis menit să te convingă să-ți sădești în suflet un licăr de speranță ce poate deveni oricând realitate. Un vis frumos, firește. Îndrăznește!

La vîrsta de 5 ani, a devenit model pentru o revistă de modă pentru copii. Sesiunea foto de la Casa Modei, în care a pozat ba în rochițe, ba în şubițe, când jucăuș, când serios, a fost o primă experiența puternică și de neuitat. Așa copilăresc și inocent, viața i-a oferit unul din cele mai fascinante roluri – model de frumusețe.

***

La vârsta de 28 de ani, a devenit model de viața. Experiența prin care trecuse, spunându-și în fiecare zi ” „Tu poți”, ” Trebuie” , ” Luptă”, ”Mâine va fi o nouă viață”, a fost cea care i-a schimbat viziunea, iar caleidoscopul vieții a prins mai multe culori și nuanțe – de la cele mai calde și minunate la cele mai dure și neiertătoare. Așa involuntar și inițiatic, destinul i-a dăruit cel mai puternic rol – model de viață.

***

La vârsta de 31 de ani, a devenit model de leaderiship. Proiectele, inițiativele, ideile pe care le-a gândit și realizat, i-au dezvoltat o latură, până atunci nebănuită și nedescoperită. Așa încrezător și matur, spiritul social și civic a promovat-o în cel mai responsabil rol – model de leadership.

Fiecare din noi, începând din copilărie îndrăznește să încerce, să îmbrace, să poarte cu multă căldură și energie diverse roluri – de gospodină, darede profesionalist, de mamă, de lider, de actriță…

Uneori voluntar, alteori conștient,  dar adeseori surprinzător pentru noi înșine, viața ne oferă roluri la care nici măcar nu îndrăznim  să visăm.

Cristina, fără o mănuţă, a îndrăznit să viseze să devină regizor.

Svetlana, cu o deficiență locomotorie,  a îndrăznit să viseze să devină femeie – antreprenor, lansându-și propriul atelier de ținute port național.

Daria, trecînd printr-un tratament de cancer, a îndrăznit să lucreze în televiziune.

Pe toate aceste tinere le unește, un singur lucru, viața le-a dăruit un rol puternic, fără să le întrebe dacă îşi doresc său nu să devină modele de viață.

Fie că se deplasează în scaun rulant, suferă de maladii incurabile sau au deficiențe locomotorii, femeile cu nevoi speciale în Moldova îndrăznesc să își trăiască viața intens, activ și fericit.

Așa a apărut idea DARE – primul eveniment caritabil de modă din Republica Moldova, care  își dorește să spună de pe înălțimea podiumului  că dizabilitatea nu este o barieră sau o limitare, și că oamenii cu nevoi speciale pot fi admirați, reușesc și pot deveni modele de inspirație pentru alți oameni.

Pe 16 august, la Leogrand Convention Center, vom îndrăzni să spunem că moda nu are prejudicăţi, că trebuie să începem să privim dincolo de aparențe și să spargem stereotipuri. Ba mai mult decât atât, dorim să spunem tare și frumos, că dizabilitatea nu înseamnă și inabilitate.

Tinerele cu maladii incurabile, deficiențe locomotorii și utilizatoare de scaun rulant în premieră pentru Moldova, vor prezenta un alt standard de frumusețe – unul îndrăzneț, atipic și neobișnuit. Alături de tinerii designeri din Moldovai , fetele vor păși ferm și feminin pe podium, prezentând ținute port național, casual și rochii de seară.

DARE Social Fashion Show este mai mult decât un eveniment de modă, este un manifest, un îndemn de acțiune, o schimbare  prin care vrem să încurajăm Moldova să devină mai deschisă, mai tolerantă și mai frumoasă la suflet.

Îndrăznește să te alături, să te implici, să contribui la realizarea viselor. Vino pe 16 august la Leogrand Convention Center, la primul eveniment caritabil de modă, cu participarea tinerilor cu maladii incurabile și deficiențe locomotorii.

Îndrăznește să ne urmărește pe Facebook.

-          Doamne, cât de slabă ești!

-          Ne scuzați, dar mărimi mici nu avem. Încercați la copii.

-          Nu cumva ești anorexică?

-          Așează-te la masa. Sărăcuța de tine, probabil nu ai mâncat nimic.

***

Nadea la vârsta ei de 28 de ani, cântărea 46 de kilograme. Era deținătoarea a 10 degete grațioase și 2 picioare lungi. Mânca cu regularitate trei mese pe zi, ba mai mult decât atât mai lua și câte 2-3 gustări. Nadea de mică a fost o fire în miniatură. Vorba bunicii ei, așa îi era feleșagul. Doar că ori de câte ori trecea pe lângă matușa Valea, auzea un oftat îndelungat și dureros : Sărmănica.

Aceste oftaturi, priviri, replici au  urmărit-o pe Nadea toată viața, fie că se ducea la magazin, fie că se ducea la apă cu căldărușa ei de 5 litre sau fie că mergea la petreceri. Dragostea de jale ale oamenilor din jur era oarecum neînțeleasă și neîmpărtășită de Nadea și asta pentru că ea a învățat ceva ce alții nici nu banuiau că există. Ea și-a acceptat normalitatea, își iubea corpul și îi multumea în fiecare zi că o rabdă, că îi suportă toate ideile, capriciile, visele și dorințele, uneori îl exploata până acesta intra în greva oboselii, dar Nadea ave un motoraș ascuns care era capabil să il resusciteze într-o singură noapte.  Ba mai mult decât atât în acel corp exista o energie care era capabilă sa muncească câte 14 ore non-stop, să care valize de 15 kilograme și să facă turul Europei, iar în situație excepționale corpul ei miniatural s-a dovedit a fi un avantaj – atunci când căzuse noapte în șanțul râmat de nu mai știu de autoritate grijulie, care uitase să pună te miri ce – niște benzi fluoriscente. Prietenul ei, Sașa a înșfăcat-o de subsuori și a tras-o în sus. Operațiunea de salvare a durat exact 2 minute. Și acum imaginați-vă că Nadea avea 120 de kilograme. Fără macara, cred că nicidecum nu se putea.

***

Matincă toate ni se trag de la Miorița, ar fi spus unii. Patetismul, jalea, mila, adorația față de dramă și nu în ultimul rând că toți trebuie să fie la fel. Societății noastre îi este încă străină noțiunea de diversitate și  acceptarea  aproapelui ( a nu se interepreta biblic, ci uman). Și parcă vrem în Europa, și parcă ne întrebăm cum de ei traiesc mai bine, și parcă muncim, să parcă facem ca să fim perfecți și totuși ceva nu ne iese.

Poate că să ne rueșească, mai întâi ar trebuie să ne întrebăm un lucru extrem de simplu – dar cine este perfect?

Sâmbătă seara, ca de obicei, mătușa Dusea intră pe Skype. Era ora sfântă – video conferință cu nepotul ei iubit.

-          Alo, Săndele, ce faci, dragul bunicii? Cum e la Italia?

-          Bine, bunico. Am finisat azi cursul de microeconomie. La lucru totul este OK.

-          Mă bucur. Ce să îți trimită bunica la rutieră?

-          Ca de obicei, bomboane ”Moldova” și salam ”Doctorskii”. Da, și încă ceva – dicționar român-rus, italiano-rus și dacă mai găsești și unul romăn-rus tehnic, în general va fi super…

-          Da la ce îți trebuie, Săndele ție atâta dictionare în rusă?

În acest moment, Internetul avuse o cădere bruscă și videoconferința a fost întreruptă.

Internetul nu își revenea, iar mătușa Dusea  încercând să ghicească răspunsul la întrebare, își aduse imagesaminte cu cât chin și osândă facea ea temele împreună cu Săndel la limba rusă, cele trei greșeli făcute  într-un cuvânt atât de dulce și frumos , precum  мороженое și echivalentul cuvântului  лес care în interpretarea lui Sandu a sunat ca  много, много деревьев, pe care l-a folosit în discuția cu un băiat care tot venea acasă din Italia la bunei în vacanță, doar că acesta era vorbitor de limbă rusă.

Internetul își reveni. Bunica iarăși apăsă voioasă pe butonul verde și:

-          Bunica tare am nevoie de dicționare. Este pentru serviciu. M-au avansat în post – acum sunt responsabil de logistică și cunoașterea limbei ruse este obligatorie.

-          Bine, scumpul bunicei. Îți trimit cărțile, dar spune-mi, să îți trimit și cartea ”Idiotul” pe care ai început să o citești în vacanță?

”Săndel, înca a fost norocos, se gândea mătușa Dusea, după ce închiase discuția pe Skype. De bine de rău, mai cunoaște limba rusă. Da, i-a fost greu la școală să o învețe, dar acum uite că i-a prins bine și la ajutat  la promovare. Dar,  ce va fi cu copiii aștia care vin din urmă? Ei în afară de Ей, ты посмотри на меня nu vor ști nimic. ”

Lideri la schimbări, repetenți la calcularea impactului

În căutarea schimbării la față a educației, s-a decis să începem cu cel mai esențial – schimbarea din obligatoriu în opțional a limbii ruse în curricula.  Osanelele au fost ridicate, aplauzele făcute, dar lecția tot râmâne neânvâțată și asta pentru că se iau decizii fără a evalua impactul.

Impactul economic

Aparent această decizie nu afectează deloc economia. Educația și economia sunt uneori considerate a fi la o depărtare de mii ani lumină, astfle că una pe alta nu se influențează. Orice decizie făcută azi în sistemul educațional, va avea un efect în timp asupra economie. Ori încă până ieri, majoritatea investitorilor apreciau printre altele și aspectul poliglot al specialiștilor și angajaților din Moldova. Investitorii nu vin doar pentru taxe mai mici, condiții favorabile, dar și pentru calificarea angajaților și abilitățile acestora. Moldova este cunoscută  pentru că majoritatea populației vorbește doua limbi româna și rusă, plus are o proximitate față de piața de Est, care este de un interes major pentru investitori. Acum visul unui investitor de mâine : tinerii  specialiști nu vor mai cunoaște limba rusă.  O bilă neagra pentru decizia de a investi, o bilă albă pentru echitatea educațională. Raportul Doing Business nu va reflecta aceasta bilă neagră, dar pentru Moldova pierderea oricărui avantaj competitiv înseamnă multe implicații economice, sociale, bugetare, etc.

Impactul social ( a se citi angajare în câmpul muncii)

Ne place sau nu, dar trebuie să recunoaștem – mulți tineri moldoveni, care și-au făcut studiile peste hotare și au fost angajați de companii transnaționale, corporații, instituții europene, sunt responsabili de Europa de Est.

Elena, 30 de ani, angajată a UBS – responsabilă de Europa de Est

Valentina, 28 de ani, consultant Deloitte and Touche – oferă consultanță pentru o rețea de bănci din Rusia

Iulia, 40 de ani, agent vânzări, aria de acoperire – Rusia, Belorus, Ucraina, Moldova

Acum în condițiile unei concurențe nebune și acerbe, să închidem ochii și să încercăm că vedem luminița la capătul tunelului. Avantajul pe care l-au avut tinerii care astăzi reprezintă comunitățile noastre de excelență și profesionale, următoarea generația nu îl va mai avea. Pentru că el a devenit opțional…

În același timp, peste 90% din anunțurile de angajare din Moldova, menționează cunoașterea limbii ruse. Și nu contează că vrei să te angajezi într-o insituție publica sau privată, cunoașterea limbii ruse este mai mult decât o opțiune, este o condiție obligatorie.

***

Mătușa Dusea adormi cu greu în acea noapte, încercând să caute grâuntele rațiunii în decizia luată. Noapte neagra devenise albă, la fel cum și părul ei odată negru devenise cărunt.

Morala pe care ea o desprinses pentru în propria ei conștiință a fost una simplă : euforia deciziilor de azi, poate cădea în scârba de mâine și asta pentru că uneori, dar mai nou, deseori, deciziile se iau luând in considerație factorii de azi, uitând și de cei de mâine.

 

-Saut, cumătră. Da ce-ai pățit? Arați de parcă ai învațat toata noaptea pentru examen la matematică.

- Mai rău, cumătră. I-am desenat un poster A3 lui fiica mea până la 3 noaptea.  Temă pe acasă, în clasa 4 – de desenat un poster ” Motivele infinitului în universul omenirii”.  Și nu am stat și mi-am adus aminte și de ”Luceafărul”, și de temele de la astronomie și de lecțiile de desen. Și asta tot pentru binele copilului. Of, cumătră, ai să ajungi și tu…

***

Planșete, gazete de perete, machete, broderii, compuneri, logaritmi, probleme la fizică, erbariu…

La auzul cuvintelor ”Toamna de Aur”, Marcica începea să aibă frisoane… Fantezia ei deja nu mai face față cerințelor  dnei fotoprofesoare, care în fiecare an vine cu un scenariu rupt din cele mai îndrăznețe și inovative vise didactice– compoziție lirico-melancolico jucăușă din bostani, morcovi, mere, frunze, roșii , nuci și tot ce a dat Dumnezeu să crească în Moldova.

Câți părinți în fiecare zi, fac lecțiile cu copii lor până la 1-2 de noapte, încercând din răsputeri să își aducă aminte tot bagajul acumulat de cunoștințe de acum 15-20 de în urma, care deseori nu este nici de un folos, pentru că profesorii astăzi se întrec nu doar în cantitatea superioară a temelor pe acasă, dar și în diveristatea și calitatea lor.

-          Deschide zilnicul și citește ce ți-au dat pe-acasă.

-          3 probleme și 5 exerciții la matematică, o compunere la limba română și de găsit antonime la 15 cuvinte, de tradus un text la limba engleză, de învățat despre dealurile Moldovei la științele naturii, de făcut un desen despre ” Moldova mea, primăvăratică”…

-          Gata?!

-          Și la muzică- să învățăm…

Ieri Ionel, care învață în clasa 4 s-a culcat la ora 12. Deoarece nu s-a putut trezi la ora 7 dimineața, el a întârziat la prima oră. Dna profesoara i-a făcut observației să nu se mai repete, altminteri o să-i scadă nota la purtare…

***

Un profesionist lucrează în medie 8 ore pe zi.

Un elev de clasa 9 învață 7 ore pe zi plus încă vreo 5-6 ore își face temele pe-acasă, deseori cerând ajutorul părinților care vin deja obosiți de la serviciu. Matematica familiei este simplă – copilul învață 12-13 ore pe zi, părinții lucrează și învață tot vreo 12 ore de zi, rezultatul deja singur îl știți – nică viața de familie…

***

În competiție pentru piedestalul gloriei, așa zisele licee prestigioase, au uitat de copii. Pe ei îi preocupă curicula. După principiul mult, complicat și intens, se realizează procesul de învățământ. Nu e de mirare, că după o oarecare perioadă și părinții încep a urî școala – pentru că în loc să iasa la plimbare cu copii, să discute despre viață, mama, tata și Ionel trebuie să facă macheta Moldovei și nu una simplă , ci în 3 D.

P.S.  Cumătra a venit fără cumătru la cafenea. A spus că el a rămas să brodeze naframa pentru lecția de muncă. Ei doar nu degeaba plătesc 1000 de Euro anual la unul din cele mai bune licee din Moldova. Mădălina lor a fost născută pentru a fi eminentă, altă misiune în viața deocamdată părinții nu i-au hărăzit.

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 1,544 other followers

Blogosfera.md

NU COPIA

free counters

Vizitatori

  • 65,635 hits

Campanie anti-furt

Grape

banner grape
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 1,544 other followers

%d bloggers like this: